A abrevia evenimentele petrecute in Romania, in 1989, cu titulatura “revolutie” inseamna a simplifica riscant istoria. Veteranul specialist in studiul loviturilor de stat, Alex Mihai Stoenescu, propune o terminologie mai complexa in investigatia sa istorica, terminologie ce respecta caracterul secvential al evenimentelor.

Volumul de fata consemneaza cronologic actiunile din iarna lui 1989 (pe zile si ore),iar prezentarile sunt sustinute de o multime de marturii si stenograme si interpretate pe baza acestor dovezi istorice.

Perspectiva lui Stoenescu surprinde caracterul compozit al rasturnarii ordinii ceausiste: o tentativa de revolta (la Iasi) a fost urmata de o revolta populara (la Timisoara) care a escaladat spre un protest anticeausist, respectiv anticomunist (la Timisoara si la Bucuresti) si a avut drept urmare o lovitura de stat militara. Elementele care fac tranzitia de la o stare de fapt la alta pot fi identificate cu aproxiamtie, asa cum demonstreaza Stoenescu, in forma unor decizii (ex: anularea ordinului de foc dat de Ceausescu) sau documente (ex: Proclamatia de la Timisoara), aspecte care s-au dovedit a fi critice pentru sustinerea si amplificarea protestului.

Cel mai intrigant element pe care Stoenescu il subliniaza, la 20 de ani de la caderea comunismului, se refera la implicarea “agenturilor straine” in amorsarea manifestatiilor la scara larga in Romania: URSS, Franta, SUA, Ungaria au fost actori din umbra pe plan consultativ sau actional si au contribuit din plin la regizarea caderii ultimului tiran balcanic. Dovezile pe care Alex Mihai Stoenescu le aduce in prezentul volum pentru a sustine o asemenea interpretare precum si interviul cu generalul Stanculescu (publicat tot la Editura Rao, cu titlul “In sfarsit, Adevarul”) ofera garantii de valabilitate unei ipoteze ratacite de doua decenii in sfera speculatiilor conspirationiste.