Opera lui Panait lstrati este strabatuta de un profund sentiment de umanitate, de sete de viata, facand elogiul dragostei de om, al prieteniei. „In clipa cand pun mana pe condei si ma aplec peste hartia alba — marturiseste Panait lstrati — eu n-am nevoie sa scornesc prapastii cu efect melodramatic; nici sa speculez nerozia umana, care nu cere decat s-o distrezi; ochii scrutatori ai tovarasilor mei de visuri rasar din intunericul trecutului ca licuricii noaptea si ei imi cer sa fiu om inainte de a fi literat. Viata pentru ei a fost naprasnica.”
Pentru eroii scrierilor lui Panait Istrati viata este, intr-adevar, o lupta apriga. Fiecare dintre ei nazuieste patimas o altfel de existenta. Nici unul nu poate admite un orizont ingust, limitat. Unii vor sa o traiasca asa cum ii indeamna sangele lor aprins, sa simta voluptatea patimilor ce-i stapanesc. Sunt sinceri, frematatori, au sentimentul cinstei umane. Alti eroi istratieni, la fel de insetati de viata, se simt apasati si daca nazuiesc catre o altfel de existenta, isi simt inimile inflacarate de idealurile de dreptate si libertate sociala. Asa sunt si eroii istratieni din Ciulinii Baraganului. – Teodor Vargolici