Melania Lupu, o femeie de vreo 65 de ani, al carei unic prieten si confident este motanul Mirciulica, traieste intr-un imobil din Bucuresti, intr-un spatiu restrans, pe care il imparte cu alte cateva personaje ce duc o existenta la fel de stearsa si de monotona ca a ei. O inundatie in imobil zdruncina la un moment dat rutina colacatarilor, lasand loc pentru neprevazut si tensiune. Valerica Scurtu, o fata batrana, urata si plina de frustrari, impreuna cu Matei, un sculptor ratat, Panaitescu, un individ lipsit de culoare si batranul Popa, a carui principala ocupatie este sa urmareasca necrologurile din ziar, muta mobila masiva din loc, in incercarea de a elibera peretele afectat de inundatie. Sub ochii tuturor celor prezenti, Matei scoate dintr-un scrin vechi doua suluri de panza pe care le desface ca sa descopere cu stupefactie ca acestea nu erau altceva decat picturi autentice de Goya si Rembrandt. Convinsi ca se vor imbogati, cei cinci vecini decid sa nu spuna nimanui nimic despre comoara si incep sa-si faca planuri de viitor. In timpul discutiilor aprinse, Panaitescu moare subit, prabusindu-se sub privirile nedumerite ale celorlalti. Melania Lupu este cea care descopera ca Panaitescu a fost otravit cu cianura, dovedind calitati de detectiv pe care nimeni nu i le banuia.