Sursele folosite pentru aceasta carte sint de tipul „recits de vie” sau „life history”, o forma empirica a istoriei orale. Zoltan Rostas, ale carui anchete au inceput acum 20 de ani cu investigarea experientei scolii sociologice Gusti-Stahl, a procedat la interogarea – in limbile romana si maghiara – a martorilor vietii din Capitala din prima jumatate a secolului XX. Majoritatea textelor se refera la Bucuresti, dar, pentru coerenta experientei pe care o comunica, au fost mentinute partile privind satul ardelean, exilul rusilor „albi” in Franta, ce a vazut un ofiter roman in Uniunea Sovietica si, mai ales, viata armenilor in Turcia (acele pagini fiind singura relatare direct in romaneste a genocidului din Cilicia din 1915). Marturiile culese astfel redau veridic o imagine a orasului multicultural dintr-o epoca de care ne indepartam rapid.