Totul e pitoresc pe straduta armeneasca din Focsaniul anilor ’50 ai secolului trecut, unde copilul Varujan Vosganian creste printre aburii cafelei proaspat prajite si miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele si fotografiile bunicului Garabet. Batranii armeni ai copilariei autorului nu au insa de istorisit intamplari delectabile, ci fapte de-a dreptul rascoli-toare. Povestind, ei incearca sa se despovareze de o trauma – a lor, dar si a intregului secol XX. Istoria genocidului din 1915 impotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniti in Cercurile Mortii, in desertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului isi afla in aceste pagini o ilustrare cu adevarat ravasitoare.