Despre Cartea prietenului meu, in care autorul surprinde, cu prospetime si ghidusie pline de farmec, luarile de contact ale copilului cu realitatea inconjuratoare, Jules Lemaitre, unul dintre criticii acelei epoci, scria cu caldura: „Aceasta carte va placea mamelor, caci vorbeste de copii. Va incanta femeile, fiindca e delicata si pura… Va seduce inimile duioase, pentru ca e plina de duiosie… Si toate acestea in cateva impresii din copilarie? Da, si nu e nimic surprinzator pentru talentul pe care-l are scriitorul…” Retraind cele dintai intalniri cu fiintele si obiectele, cu cartile si strazile, scriitorul ne impartaseste pe nesimtite procesul de educare trait, intotdeauna bine-venita lectie a vietii pe care a primit-o de la tot si de la toate…