Conceput ca un grandios „poem simfonic” în proză, ca o meditaţie cu substrat iniţiatic, volumul „Cartea Oltului” a fost canonizat, pe drept cuvânt, drept capodopera literaturii lui Geo Bogza. Personificat ca erou mitic universal, dar, în acelaşi timp, cât se poate de specific local, Oltul devine aici Râul sacru prin excelenţă. Elementele primordiale, fenomenele naturii, munţii, dealurile, câmpia, pădurile, apa, norii, anotimpurile, sunt personaje principale, în vreme ce oamenii constituie decorul vremelnic al permanenţelor naturii sau apar ca însoţitori ai Uriaşului râu în drumul său spre moarte. Cele şapte capitole au semnificaţie ezoterică, indicând, prin toate datele lor, o Carte de înţelepciune. (Paul Cernat)