Carnetul din Port-Hart este povestea unor destine, a unor oameni – fiecare cu norocul lui. Destine supuse unui destin mai cuprinzator, caruia nu ne putem sustrage, asa cum nu ni-l putem evita nici pe cel individual. Acest destin atotcuprinzator este istoria. Ea inalta si coboara, fericeste si sfarama atat destine individuale cat si destine colective: destinul omului, destinul tarii in care s-a nascut, in care traieste. Sunt oameni norocosi, dupa cum sunt si oameni fara noroc: oriunde si oricand. La fel sunt si tari fara noroc. Acest oricand deprinde mult de locul in care te-a harazit soarta: si pe tine, om, si tara ta.

Asta si-a dat osteneala sa infatiseze romanul Carnetul din Port-Hart. Altminteri nu si-a pus in gand sa-nvete sa-nvete pe nimeni – nimic. Pentru invatatura si pentru invataminte avem istoria, care se poate lesne lipsi de toti romancierii.