O vara de neuitat la sfarsitul anilor ’70 si un grup de prieteni sortiti sa nu se desparta niciodata… Iar in mijlocul lor, doi tineri traiesc o poveste de dragoste demna de Dante si Beatrice, intr-un orasel de provincie, in care este foarte usor sa te pierzi si sa-ti pierzi viata. Calea Englezilor, care in Bucurestiul interbelic s-a numit Pasagiul English, devine drumul initiatic, in acel du-te-vino de multime pestrita ce isi intersecteaza pasii, pe care personajele se transforma din membri ai unui grup in indivizi de sine statatori si pe care invata sa se priveasca in ochi si sa se recunoasca. In acest roman „cinematografic“, unde vanzatoarea de la pravalia de coloniale seamana cu Lana Turner si aprinde imaginatia pustimii de cartier, unde un Dodge harbuit se transforma intr-un „curcubeu in miscare“ si totul se transfigureaza in lumina soarelui, Antonio Soler descrie dureros de limpede trecerea imperceptibila de la adolescenta la realitatea dura si necosmetizata a maturitatii.