Contrar unei prejudecati larg raspandite, magarul detine o pozitie absolut onorabila in cultura europeana. Intreaga literatura din secolul al XVI–lea, de la Machiavelli la Agrippa de Nettesheim, si de la Aretino la Rabelais, a acordat o atentie aparte asinului, perceput, dupa modelul Silenilor lui Erasmus, ca simbol al unei naturi antitetice. Nuccio Ordine, specialist in istoria Renasterii, incearca sa afle motivele seductiei pe care aceasta faptura a exercitat-o asupra lui Giordano Bruno; ele tin de ambivalenta si contradictiile asinitatii, caracterizata atit prin valori negative – lenea, incetineala, aroganta, incapatinarea –, cat si prin valori pozitive – rabdarea, toleranta, perseverenta, umilinta. Potrivit, asadar, unei filozofii care-si asuma relativitatea, care refuza intepenirea intr-o ierarhie fixa, magarul ajunge simbol al unei fiinte bipolare, menita unei cautari continue, constienta ca nu se poate astepta la descoperirea unui adevar durabil.traducere de Aurora Martin