Omul are doi creatori: pe Dumnezeu şi pe sine. Primul creator îi furnizează materia primă a vieţii şi legile potrivit cărora să trăiască. Cel de-al doilea, el însuşi, are puteri minunate, de care rareori îşi dă seama. Căci ce face un om din el însuşi contează.
Când un om eşuează în viaţă, el spune, de obicei: „Sunt aşa cum m-a făcut Dumnezeu.” Când are însă succes, se proclamă pe sine propriul creator. Omul e lăsat pe această lume nu ca o finalitate a creaţiei, ci ca o posibilitate. Cel mai mare inamic al său e chiar el însuşi. In momente de slăbiciune, omul devine creatura circumstanţelor; în momente de tărie, el creează circumstanţele. In mare măsură, de el depinde dacă devine o victimă sau un învingător.
Omul nu e nicicând măreţ prin ceea ce este, ci prin ceea ce poate deveni. Până când nu ajunge să-şi cunoască cu adevărat întreaga măiestrie a posibilităţilor, până când nu realizează că are privilegiul de a trăi viaţa ce-i este destinată ca o viaţă individuală, pentru care el este responsabil pe deplin, nu va face decât să se târască prin viaţă.
Un titan al dezvoltarii personale ne arata calea catre desavarsire si succes: Controlul Sinelui!
Din cuprins:
- Regalitatea Autocontrolului
- Crimele limbii
- Datoria formala
- Generozitatea suprema a lumii
- Ingrijorarea, boala cea mai grava
- Maretia simplitatii
- Retrairea vietii
- Raspandirea problemelor personale
- Revelatia Rezervorului de Putere