Exista carti care inspira teama. Teama de adevar. Par mai curand bombe cu ceas sau animale impaiate, care pot sa-ti sara la gat intr-o clipa de neatentie, decat carti. Personal, am avut aceasta experienta de doua ori. Prima oara a fost cu mult timp in urma, in 1977 sau in 1978; citeam pe atunci un roman de mici dimensiuni in ale carui pagini cititorul era avertizat ca putea muri chiar atunci. Cu alte cuvinte, putea muri de-adevaratelea, putea sa cada jos si sa nu se mai ridice. Romanul era Asasina cultivata de Enrique Vila-Matas, si chiar daca stiu ca nici unul dintre cititorii sai nu a murit, multi au fost transfigurati dupa aceea, convinsi de faptul ca, in relatia lor cu lectura, ceva s-a schimbat pentru totdeauna. „Asasina cultivata, alaturi de Los dominios del lobo (Teritoriile lupului), primul roman al lui Javier Marías, marcheaza punctul de plecare al generatiei noastre.” Roberto Bolańo