Un scriitor nu poate pretinde ca ar detine adevarul absolut si ca parerile lui ar fi infailibile. Scriitorul este doar un observator si un comentator al vietii, dar, mai ales al contemporaneitatii sale. Scriitorul, neerijindu-se in judecator, obligat sa aplice fie codul civil, fie pe cel penal, nu da sentinte: constata. Dupa lectura mai multor carti ramii cu un gust amar. Am invidiat de cind ma stiu autorii care te fac sa rizi.?Ce har nemaipomenit: analizind necrutator lumea in care traiesti, sa stirnesti totusi hohote de ris. Face fiecare ce poate.?De multe ori, oamenii se-nsala unii asupra altora. Se pot insela si asupra lor insisi. Fara sa vrea. Grav este cind?simuleaza orbirea si inselarea. Despre acestea din urma este vorba in cartea de fata. Conformismul, ca si compromisul, nu face economie de mijloace: astazi, ca si ieri, ca si miine, ca totdeauna; desi de-o perfecta monotonie si necontinind nimic imprevizibil, vrea sa creeze si sa-si creeze iluzia ca schimbindu-si recuzita isi schimba si continutul. Pe lume exista prosti cinstiti,?prin voia Domnului, dar si mai multi simulanti ai prostiei, care-i prostesc pe altii de-adevaratelea. Printre cei care simt voluptatea de-a imita per- sonajele la moda se numara si snobii. Ei alcatuiesc o congregatie importanta, usor de manipulat, pe care?manipulatorii se bizuie, facindu-se ca o iau in serios. E-atita fatarnicie pe lume, incit, scriitor fiind, ar fi incorect sa te faci a?n-o vedea; iar daca tot ai vazut-o sa nu le-o arati si altora cu degetul. Chiar daca fatarnicia va-mparati Pamintul: acum si?pururea si-n vecii vecilor…