Intre anii ’50 si ’60, in inima provinciei italiene se desfasoara intamplarile povestite in acest nou roman al lui Sandro Veronesi. In scena sunt puse doua lumi diferite, dar paralele. De o parte, Santierul, un petic de pamant degradat, locuit de cei ”urati, murdari si rai” care supravietuiesc la marginea boom-ului economic: aici se va refugia Salvatore, un baietel fugit din Orfelinatul Ingerasilor, aici isi va gasi profesori pe batranul Omero si pe Miccina, si apoi, un prieten-elev in Pampa, copil singuratic si salbatic al aceluiasi destin pecetluit. De cealalta parte, copiii abandonati de la orfelinat, dominati de parintele Spartaco, fost misionar integralist cu o idee fixa: sa construiasca, intre maslini, un legendar monument psihedelic, numai angrenaje si tuburi de neon, inaltat spre lauda Fecioarei Maria ca sa ”reziste progresului care incearca sa o umileasca”. La mijloc, clocotirea burgheza a modernitatii, de care toate personajele acestei anti-saga sunt, in mod disperat, straine; si se va intampla chiar in fatidicul an 1970, anul cheie al epopeii dezvoltarii, ca ei, toti, sa fie predati propriului destin de sacrificati. ”Troia” arde, focul netezeste drumul noii civilizatii, se naste o noua rasa de ratati: cea veche este stearsa pentru totdeauna. O surprinzatoare dovada de clasicism expresiv al autorului cartii ”Haos calm”. Un roman plin de cruzime si forta, in care actiunea si suspansul se atenueaza numai pentru cateva clipe de emotie, pentru ca apoi sa-si reia asaltul si sa ne copleseasca fara drept de apel.