Intr-o zi, plimbandu-ma prin parc, am observat un biletel. L-am ridicat si am inteles ca era un ANUNT. Insa cu totul neobisnuit, scris cu litere strambe, de parca erau ale unui copil care abia invata a scrie. Cu greu am deslusit urmatorul text:

„Amun viz deuzebit

Tare vreau la pezguit

Grecda nu e nicio crima

Cu drac, RAMA.”

De atunci, am inceput sa fiu atenta la orice detalii care ma inconjoara. Si… minune! am inceput sa gasesc astfel de anunturi PESTE TOT – unele infipte in crengile copacilor, altele lipite pe stalpi, altele uitate pe banci, iar uneori, cand las geamul deschis, cineva mi le arunca direct in casa! Banuiesc ca e cioara care ma urmareste, curioasa, de pe acoperisul de vizavi. Cand s-au adunat mai multe, am hotarat sa le descifrez si sa le public. Citindu-le, poate veti fi si voi mai atenti la erori, la culori si la melcii-calatori!

Ilustratii de Irina Dobrescu.