„In patima vidului, doar zambetul cenusiu al cetii mai insufleteste descompunerea mareata si funebra a gandului.

Unde sunteti voi, ceturi crude si amagitoare, de nu va rasturnati inca pe o minte impaienjenita? In voi as vrea sa-mi sfasii amarul si sa-mi ascund o spaima mai vasta ca amurgul plutirii voastre!“ (CIORAN)