„Faţă de actuala domnie a vulgarităţii, prostiei, fărădelegii şi mârlăniei (post)comuniste, lumea Bucureştilor lui Carol I şi Ferdinand, ai lui Claymoor, Frédéric Damé şi Ulysse de Marsillac, I.C. Brătianu şi Marghiloman, P.P. Carp şi Eugeniu Carada, Titu Maiorescu şi Mitiţă Sturdza, oraşul Expoziţiei de pe dealul Filaret din 1906, în România Peleşului, Cotrocenilor şi «trenurilor de plăcere» către Sinaia «anilor nebuni», adică de pe la 1900 până la Marele Război – ne covârşeşte cu un peisaj (geografic, uman, istoric, economic, politic şi cultural) de-a dreptul zdrobitor prin firescul bunului-simţ, al eleganţei, rafinamentului hedonist, cultului slujirii şi ierarhiei bine chibzuite. Pe scurt: o Românie aristocratică, emanând înţelepciune, temeinicie statală, armonie socială (cel puţin până la 1907…), elan constructiv şi măsură în toate.“ – DAN C. MIHĂILESCU

„Dacă ai trăit fapte istorice, ai obligaţia să le păstrezi în forma în care ţi s-au înfăţişat.
A scrie istorie este o datorie pentru omenire, a o adăuga cu ce ai aflat este o obligaţie pentru fiecare, rămânând ca acei care pot scrie să adune ce au aflat, de la cine poate numai vorbi.“ – NICOLAE IORGA