„””Multi spun, scrie cu modestie Mineko Iwasaki, ca am fost cea mai buna gheisa din generatia mea; am fost cu siguranta gheisa care s-a bucurat de cel mai mare succes.”” Instruita de la varsta de cinci ani pentru aceasta dificila profesie, Mineko a trait printre alte geiko („”femei ale artei””) intr-o okia din faimosul karyukai Gion Kobu al Kyoto-ului si a practicat stravechile ritualuri nipone ale primirii de oaspeti. Voluntara, perseverenta, iubind cu patima dansul, a devenit una dintre cele mai pretuite gheise din istoria profesiei si socotita „”Comoara nationala””, un titlu rezervat in Japonia doar marilor artisti. I-a avut drept oaspeti pe printul Charles al Marii Britanii, presedintele american Gerald Ford si secretarul de stat Henry Kissinger. Poate pentru ca se transformase intr-o legenda, Mineko a vrut sa aiba o viata proprie: la 29 de ani s-a retras, s-a maritat, a devenit mama si astazi duce o existenta linistita, dar implinita, intr-o suburbie a Kyoto-ului. La un moment dat, a servit drept sursa de inspiratie unui scriitor a carui carte a ajuns un foarte mare bestseller. Insa Mineko Iwasaki nu vrea ca editorii sa evoce acest episod, pe care-l socoteste stanjenitor… Romanul abunda de informatii tehnice despre viata de geisha. Aflam cele mai intime si necunoscute aspecte ale vietii de gheisa, fiind ele detalii de importanta politica sau simple detalii despre toaleta lor complicata.\n\nDescoperim insa o noua gheisa.\nDaca gheisa lui Arthur Golden se potrivea unui destin de Cenusareasa, un personaj pozitiv prin excelenta, evoluand de la crunta saracie si umilinta la cele mai inalte trepte ale recunoasterii sociale, gheisa Mineko are un destin favorabil inca de la inceput. Traducere: Anca Focseneanu „