„Nu este un roman, e un text construit în modul cel mai simplu care nu face altceva decît să urmărească apariția și dispariția cronologică a evenimentelor, e un fel de jurnal care iată continuă să se constituie în directa legatură cu existența ei de unic deocamdată cititor al meu sub directa influență a pasiunii mele care nu are nevoie de scrisori de dragoste care refuza ideea unui epistolariu și care vrînd-nevrînd se literaturizează sub ochii noștri uimiți, căci totuși ce avem de pierdut? Nu evit adevărul însa aceste note sînt o recuperare a unui început pe care și așa l-am amînat prea mult. De aceea revin și-mi amintesc din nou ziua aceea care era o zi de toamnă caldă somnoroasă, ușor de îmbrobodit într-o sumedenie de adjective familiare pe gustul celor ce preferă atmosfera și refuză contactul cu simpla relatare a unor fapte pure.” (Gheorghe Crăciun)