Exista situatii cand caile unei vaduve sunt mai greu de patruns decat ale Domnului. Mai ales cand persoana vrea sa conserve memoria sotului defunct, inventand un alibi medical – transplantul in folosul unui reporter american atacat de un leu pentru a solicita drepturi conexe din momentul cand mana prelevata intra in posesia noului beneficiar. Acesta e pretextul ales de John Irving pentru o satira suculenta, cu accente de farsa, in care tinta principala o reprezinta goana mediatica dupa senzational. Pe o planeta dispusa la tot mai dese si triste relativizari, comedia de moravuri a lui Irving impinge sub lupa tipologii bizare, insi capabili sa-si inchirieze constiintele si sa-si exploateze lucrativ frustrarile. E limpede, din jungla cablurilor, a lavalierelor si a indicilor de audienta pandesc la fel de multe primejdii ca de sub lianele tropicale. Totul e sa stii sa te adaptezi si, facand-o, sa nu-ti tradezi nici profesia, nici prietenii si cu atat mai putin principiile. Cat de anevoios e uneori acest lucru o dovedeste cartea lui Irving, un recital in care stereotipiile americane de la sfarsitul mileniului doi sunt disecate cu umor, luciditate si talent de un prozator care isi merita locul in raftul intai al oricarei biblioteci.