Dictionarul de pedagogie propune trei categorii de concepte cu valoare metodologica superioara, confirmata ?n numeroasele situatii concrete care apar ?n activitatea de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii, proiectata ?n mediul scolar si extrascolar:
a) concepte fundamentale, de maxima stabilitate epistemica: educatia, finalitatile educatiei, sistemul de educatie, reforma educatiei; procesul de ?nvatam?nt, obiectivele – continutul – metodologia – evaluarea procesului de ?nvatam?nt; curriculum, proiectarea pedagogica, managementul educatiei;
b) concepte operationale, variabile ?n functie de conditiile concrete care apar la nivelul practicii educatiei/instruirii: educatia intelectuala, educatia morala, educatia tehnologica, educatia estetica, educatia fizica; activitatea didactica, lectia, cursul universitar; cunoasterea elevului, caietul dirigintelui, fisa scolara; conversatia euristica, demonstratia, dezbaterea, problematizarea; ?nvatam?ntul frontal, ?nvatam?ntul individual, ?nvatam?ntul pe grupe; cultura generala, planul de ?nvatam?nt, programele scolare, manualele scolare; randamentul scolar; inspectia scolara; conducerea scolii; autonomia universitara, creditul pedagogic etc.;
c) concepte specifice, preluate din alte domenii de cercetare stiintifica – disciplinara, intradisciplinara, interdisciplinara, transdisciplinara – valorificate din perspectiva pedagogica: administratia scolara, gestiunea educatiei, birocratia scolara, democratizarea ?nvatam?ntului, managementul organizatiei scolare; creativitatea pedagogica, informatizarea ?nvatam?ntului, softul pedagogic etc.
Ordinea prezentarii conceptelor respecta rigorile clasice, aplicabile ?n cazul oricarui dictionar de specialitate. Definitiile propuse pot fi ?ntelese, astfel, ?n mod independent, ?n functie de continutul specific reflectat si de deschiderile sociale implicate. Perspectiva evocata presupune evidentierea nucleului epistemic tare al pedagogiei, printr-un efort de scientifizare a domeniului, posibil la nivelul unei noi paradigme de abordare a educatiei angajata ?n sens managerial (conducere globala – optima – strategica) si curricular (centrarea pe obiective, asigurarea corespondentei: obiective – resurse – evaluare).
Pe de alta parte, aprofundarea conceptelor la niveluri de competenta superioara (analiza-sinteza; evaluare critica) solicita regruparea acestora ?n cadrul unor teme si module cu valoare orientativa, care asigura „un ghid practic al lecturii”, complementar criteriului alfabetic, dupa exemplul oferit si de alte dictionare de specialitate (vezi Dictionnaire encyclopedique de Peducation et de la formation, Editions Nathan, Paris, 1994, 1998; Dictionnaire de la sociologie, Larousse, Paris, 1995 etc.).
Unitatea dictionarului poate fi regasita la nivelul liniei de continuitate existenta ?ntre dimensiunea teoretica, relativ constanta, a conceptelor pedagogice fundamentale si latura aplicativa, socialmente deschisa, a notiunilor operationale angajate ?n analiza problematicii educatiei si instruirii.