Nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie. De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii asaza:(in „bancul de heringi”, de care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor. Acolo ne instalam cu totii din clipa in care venim pe lume si tot acolo ramanem, cei mai multi dintre noi, pana la sfarsit. Cel mai adesea nimeni nu vine sa nese-duca, sa ne ia de mana, sa ne scoata pe drumul mare al vietii si „sa ne duca de o parte”, de acea parte in care ni se da sansa sa ne regasim cu viata noastra traita ca destin, ceea ce inseamna: traita pe cont propriu. Prima concluzie a acestei carti este: Vai de cei care nu au apucat niciodata sa fie sedusi! Iar daca este asa, apare imediat intrebarea: Unde ne sunt seducatorii?(Gabriel Liiceanu)