Soarta o readuce pe Laura pe pamantul ei si ii reda memoria. Pamantul este orasul Pampa Hundida, o oaza inconjurata de miraje din desertul Atacama. Memoria ei este celalalt desert. Laura a fost cea mai tanara judecatoare din tara ei. In Germania, a studiat filozofia si a scris o carte celebra, intitulata Moira. Din Berlin, inainte de a se intoarce in tara, i se confeseaza fiicei sale intr-o scrisoare. Ii povesteste tot ce i s-a intamplat in Chile, dupa lovitura militara din anul 1973. Lucruri pe care le stia si altele pe care le va descoperi treptat in amintirea ei ascunsa. Rand pe rand, vreme de trei zile ametitoare, in timpul marii sarbatori religioase de la Pampa Hundida, intre dansuri si masti diavolesti, Laura infrunta mai multe mistere. Va reusi ea oare sa invinga acea „gratitudine abjecta” pe care a resimtit-o candva? Cine este acela al carui nume nu poate fi rostit, pentru ca inseamna „cel care aduce lumina”?  Asemenea oricarui mare roman – si acesta este unul -, „Desertul” lui Carlos Franz pune fata in fata destinul individual si destinul colectiv. Cu o privire lucida, distanta, dar plina de iubire, Franz indrazneste sa vada drama unor vieti si sa o ridice la rangul de tragedie a unei natiuni. Aceasta este o voce noua, puternica, seducatoare, creativa si angajata fata de cuvant. – Carlos Fuentes  Cu „Desertul”, numele lui Carlos Franz se afirma intre cele mai mari ale noului roman latinoamerican. Ca in orice naratiune menita sa dainuie, pasiunile speciei umane sunt puse in miscare aici de vantul unei istorii colective si fatale. Trama este perfecta, personajele sunt imposibil de uitat. Franz a scris una dintre acele carti care se recitesc dupa zeci de ani. – Tomas Eloy Martinez