„Am scapat de povara legaturilor.” E singurul vers pe care Beverly il tine minte dintr-o poezie de la scoala. Asta face ea cand fuge de acasa: rupe povara legaturilor cu familia care o neglijeaza.

Beverly vrea sa fie independenta. Gaseste de lucru, se imprieteneste cu alti oameni, ii tine la distanta pe cei care nu-i castiga increderea si poarta in suflet livada de portocali si prietenele lasate in urma, Raymie si Louisiana. La malul marii, incepe sa inteleaga felul in care nedreptatile revoltatoare se impletesc cu bucurii ascunse. Beverly vrea sa imbratiseze frumusetea din jur: din culoarea albastru, din dans, din cuvinte, din grija altora fata de ea, din grija ei fata de altii. Si descopera un vers nou.

DiCamillo spune o noua poveste neobisnuita despre personaje obisnuite. – School Library Journal

Fara inflorituri stilistice, DiCamillo descrie aici fapte marunte, aparent disparate, dar care se imbina treptat, alcatuind un tablou amplu si dinamic. – Booklist

Momentele pe care Beverly le petrece cu ea insasi o fac sa se transforme intr-o participanta activa la lumea ei. – Publishers Weekly