In urma mortii premature si misterioase a mamei sale, Delia porneste intr-o calatorie initiatica pe strazile intortocheate si sufocante din Napoli, orasul natal, cu dorinta de a afla adevarul despre familia ei. Cateva telefoane stranii o conduc catre descoperiri tulburatoare si neasteptate despre ultimele zile din viata mamei. Romanul Elenei Ferrante este o poveste tulburatoare despre mame si fiice si despre manunchiul complicat de minciuni, emotii si amintiri care le leaga. Iubire amara a fost ecranizat in 1995, in regia lui Mario Martone, cu Anna Bonaiuto in rolul Deliei, iar pelicula a intrat in competitie la Festivalul de Film de la Cannes din acelasi an.

Inca de la aparitia romanului Prietena mea geniala, care deschide Tetralogia Napolitana, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformandu-se in asa-numita febra Ferrante. Este considerata una dintre cele mai puternice prozatoare contemporane, o stilista desavarsita, cu o intuitie artistica iesita din comun, care a castigat admiratia mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – si a unor critici importanti precum James Wood, John Freeman sau Eugenia Williamson. Dar, fara indoiala, primirea cea mai calduroasa a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce le vorbeste intr-un stil plin de frumusete si de forta despre sentimentul de apartenenta, despre relatiile umane, dragoste, familie si prietenie.

In Iubire amara, vocea Elenei Ferrante are o forta nemaiintalnita. – The New York Times

Un adevarat tur de forta. Iubire amara face o analiza necrutatoare a psihicului feminin si confirma reputatia Elenei Ferrante de a fi una dintre cele mai bune scriitoare italiene contemporane. – The Seattle Times

Intr-o poveste alerta si plina de suspans, Delia examineaza relatia cu mama ei, scotand la iveala amintiri si secrete ingropate adanc in copilarie si impacandu-se cu un trecut impregnat de gelozie si violenta… Iubire amara este un roman autentic si zguduitor. – Library Journal