Amintiri din pribegie 1948-1990

Am cunoscut si boieri destramati, din care nu ramasese decat ambalajul. Dar pot invoca o sumedenie de motive pentru care „boieria” lui Neagu Djuvara imi impunea. Mai intai, eleganta sa. Modul ingrijit de a se imbraca, de a se purta si de a vorbi. Toate, cu firescul nobletii innascute, fara afectare, fara ornamentica de parada. „Boiereasca” era si capacitatea lui Neagu Djuvara de a se misca plin de gratie pe granita subtire dintre cuviinta si inavuabil. Stia sa fie politicos si cu derizoriul, si cu ridicolul, si cu bufoneria.
Neagu Djuvara a readus la rampa istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocviala, prietenoasa, seducatoare, libera de „staif” catedratic si de „exigente” conjuncturale. Lucrarile sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curata, fara dureri, plamanii neoxigenati ai cititorului autohton si convertesc „normativitatea” solemna a istoriei de cabinet in pofta vitala de cunoas!tere, in obiect al curiozitatii tineresti si al bucuriei. – Andrei Plesu