fragment
…Cam cu treisprezece ani în urmă, Tache Ceacâru, din Corabia, căpătase un nepot pe care îl crescuse până când copilul făcuse vârsta de şcoală. La şapte ani, deci, părinţii, care locuiau la Braşov, îl luaseră pe copil la ei, iar bătrânul, de-atunci, aştepta nerăbdător vacanţele şcolare, când, după înţelegere, copilul trebuia să vină înapoi la el, la Corabia. Timpul trecuse, nepotul se mărise, mai avea acum cam vreo săptămână de şcoală şi sfârşea clasa a şaptea. Tache Ceacâru nu mai avu răbdare. Nu mai putea parcă să-şi mai astâmpere dorul şi nerăbdarea, nici cu poze, nici cu povestiri, cu nimic. Ca în toţi ceilalţi ani de până aici, o trimise pe nevastă-sa la Braşov să-i aducă băiatul degrabă, să nu mai piardă timpul pe-acolo. Urma vacanţa de vară şi două, trei zile acolo, cât mai stătea femeia la Braşov, dacă lipsea de la şcoală, nu mai conta…