Roman clasic, ce poate fi așezat la loc de cinste nu numai printre scrierile gazetarului, nuvelistului, romancierului, dramaturgului și traducătorului Cezar Petrescu, ci și în literatura pentru copii din România, Fram, ursul polar a văzut pentru prima dată lumina tiparului în anul 1931.

Romanul ne face cunoscută povestea unui urs alb, blând și glumeț, care poartă numele navei folosite de omul de știință și exploratorul norvegian Fridtjof Nansen în expedițiile sale și care își trăiește cea mai mare parte a vieții la Circul Struţki, unde este principala atracție.

Fram este inteligent și știe să se facă plăcut. Nu are nevoie nici de îmblânzitor, nici de cravașă. Intră singur în arenă, în două labe, salută în dreapta și în stânga, după care își începe singur programul. Este vedeta, favoritul celor mici, care îi urmăresc prestația cu răsuflarea tăiată.

Răpit ghețurilor polare pui fiind, Fram va simți, după reprezentația de adio a circului, dorul de locurile natale, ceea ce va duce la trimiterea lui acasă, printre ghețuri. Odată ajuns însă aici, Fram își dă seama, treptat, că nu se poate adapta mediului. Felul său de a fi îl împiedică, de exemplu, să fie violent, așadar, nu poate vâna. Pentru a-și procura hrana, ursul recurge la giumbușlucurile învățate în anii petrecuți la circ. Rivalii săi, obișnuiți cu tărâmul înghețat și cu vânătoarea, rămân uimiți de mișcările făcute de ursul-circar și nu știu cum să reacționeze. Până la urmă, speriați, neînțelegând ce li se întâmplă, își abandonează vânatul, asigurându-i lui Fram, fără voia lor, resursele necesare supraviețuirii într-un mediu deloc propice unui animal neobișnuit să trăiască în condiții vitrege.

Încercările lui Fram de a se obișnui cu viața la Pol eșuează, astfel că, atunci când eroul romanului are ocazia, profită de prezența umană și se folosește de oameni pentru a se întoarce în lumea civilizată, acolo unde animalul aproape umanizat se simte acasă.