Intr-un acces de furie, Puiu Faranga isi sugruma sotia. Ultimul descendent al unei familii de vaza, crescut in rasfat si educat la scoli inalte din Occident, Puiu nu pare sa-si fi gasit vreun rost in viata, in afara petrecerilor si aventurilor galante. Este sau nu responsabil Puiu Faranga de uciderea Madalinei? Este intrebarea la care se cauta raspuns de-a lungul intregii constructii narative.
Consecvent tematicii intregii sale opere – prapastia dintre starile sociale si felul in care cei care au avere si pozitie privilegiata dispun de cei umili dupa bunul plac –, Rebreanu concentreaza in acest roman de mici dimensiuni actiune, caractere, psihologie in evolutie, critica sociala si unghiuri de abordare care fac din Ciuleandra o culme a maiestriei sale artistice.

Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. […] Materia romanului o formeaza aceasta trecere treptata de la logica aparent normala la conduita si tinuta dementiala… G. Calinescu