Una dintre cele mai importante creatii existentialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul (1939), este o colectie de cinci nuvele, reprezentative pentru scrierile sale ulterioare. Prima dintre ele, care da si titlul volumului, descrie, pe fondul experientelor crude si, totodata, absurde prin care a trecut Sartre ca voluntar in Razboiul Civil din Spania, ultimele clipe de viata ale unor prizonieri condamnati la moarte, inchisi in aceeasi celula. Absurditatea naturii umane in lumea moderna, lupta pentru supravietuire si pentru pastrarea libertatii si demnitatii individuale jaloneaza un parcurs initiatic in care aceste teme extrem de actuale sunt urmarite cu o totala obiectivitate si, nu rareori, cu un profund dezgust.  „Lumea este oglinda libertatii mele.” – Jean-Paul Sartre