Marilina Labruna traieste intr-un Milano livid, populat de femei singure si barbati versati care profita de nevoia lor de dragoste. Ea are patruzeci de ani si nu e urata, ba mai rau, e uratica, si trebuie sa gaseasca un alt mod de a invinge.
Acest roman a restituit numeroaselor femei care se cred nesemnificative, care se straduiesc sa-si creeze fericirea de care au nevoie, care-si ascund tumultul pasiunilor din orgoliu si de teama, dreptul firesc: fiti urate si batraioare, si sa va doara in cot. – Natalia Aspesi
Cartea lui Carmen Covito este fara indoiala unul dintre cele mai bune antidepresive inventate pentru femeile din lumea aceasta. – Federico Montel
Romanul Uratica a fost tradus in 6 limbi pana in prezent si a fost ecranizat in 1996.