Între scriitorii care au cochetat cu fenomenul sportiv, Eugen Barbu ocupă o poziţie dominantă… Explicabil, de vreme ce s-a aflat nemijlocit în intimitatea sportului încă din fragedă copilărie. A şi recunoscut: „Cea mai mare parte din anii de primară i-am petrecut într-o mahala a Bucureştiului, Cuţarida Oatu…”. Nu e nicio exagerare, maidanul a fost realmente fieful sportiv al scriitorului şi mai ales fascinaţia mingei rotunde. Cât de aproape? A şi demonstrat-o prin romanul său de mare succes, Unsprezece. Un succes care i-a fost imbold spre a deveni „naşul” unei echipe – Sport Club – prezentă între anii 1946-1948 într-o competiţie oficială, în campionatul Capitalei. Mai mult, Eugen Barbu îşi făcea apariţia şi ca jucător – evident, amator – în disputele de pe „Giuleşti” devenite tradiţionale între scriitori, ziarişti şi artişti. (Tiberiu Stama)