Toate cartile lui Pascal Quignard sunt stranii. Ultima aparuta, Umbre ratacitoare, e cea mai stranie dintre toate. Cititorul celor doua romane deja traduse in romaneste, Toate diminetile lumii si Terasa la Roma, va redescoperi placerea (si talentul) autorului de a resuscita umbrele trecutului, dar si, alaturi de ele, ganduri asupra lumii contemporane, asupra a ceea ce scriitorul simte a fi declinul ei – si al omului. Sunt strafulgerari, „iluminatii” aproape rimbaldiene, greu de clasificat, dar care, sub aparenta lor deconcertanta, nu sunt mai putin fascinante