Soarta lui Ioan Budai-Deleanu si a capodoperei sale „Tiganiada sau tabara tiganilor”, terminata intr-o prima forma in anul 1800, reluata si definitivata in 1812, pune inca istoricilor literari probleme multiple. viata autorului, cu toate incercarile inteprinse mai ales in vremea din urma, nu este inca bine cunoscuta, opera incadrata in curentul Scolii latiniste ardelene, pe care-l incununeaza din punct de vedere literarm continua sa fie considerata un fenomen izolat, rupt de dezvoltarea anterioara alimbii romane, ca si miscarea literara contemporana din Moldova si Tara Romaneasca. Publicata in prima varianta abia in 1875-1877 intr-o revista obscura (Buciumul Roman al lui T. Codrescu) si abia in 1852 in varianta desavarsita, cu neglijente inadmisibile, de Gh Cardas, Tiganiada nu a fost cu adevarat restituita cititotilor decat in 1953 de J. Buck, primul ei editor critic inainte de Florea Fugariu. Aceste imprejurari au facut pe de-o parte ca literatura romana din secolul XIX-lea sa nu fie influientata de opera unui mare poet, pe deo alta parte ca multa vreme istoria si critica literara s-o ignore, s-o subaprecieze sau s-o admita doar ca pe o curiozitate.