„O eminenta europeana zicea, zilele trecute, ca «Europa trebuie sa se intoarca in istoria si geografia sa». Care «istorie»? Practic, Europa se constituie din aluviunile unor istorii diferite. A Greciei antice, a Romei antice si a crestinismului. Si care «geografie»? Pe cit de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atit de pestrit e cel european. Ce au comun stafiile din Scotia, statuile reci, militaroase, tepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvetiana si ruinele grecesti? Ce leaga nevrozele nordice si exuberanta italiana? Si ce-a mai ramas «european», dupa ce unii (in Est) ne-am «asiatizat», pina la un punct, iar altii (in Vest) s-au «americanizat»? Unde mai poate fi gasita Europa intre aceste «dezeuropenizari»?” (Octavian Paler)