Sclavii pamantului este al doilea roman scris de Vintila Corbul, la numai 18 ani, si ultima carte publicata inainte de a fi trecut de catre comunisti pe lista scriitorilor interzisi.

Urmeaza o perioada de care scriitorul isi aminteste cu multa amaraciune. Dupa razboi, toate proprietatile familiei sunt confiscate. Vintila Corbul si familia sa sunt evacuati si fortati sa locuiasca in bucataria unui imobil subrezit, intr-una din cele patru camere locuite de patru familii.

Diplomele sale nu mai sunt „valabile“. Vintila Corbul, licentiat in Istorie si magistrat, ajunge muncitor necalificat si, ulterior, inginer la I.C.A.B. (Intreprinderea Canal si Apa Bucuresti), unde lucreaza aproape 15 ani. si astazi isi aminteste cu nostalgie si amuzament ca singura constructie realizata de el a fost o toaleta publica, undeva in centrul Bucurestiului.

Chiar daca nu a fost niciodata comunist si „nu a meritat“ sa i se spuna „tovaras“, i s-a acordat o atentie deosebita pentru ca operele sale aduceau statului venituri importante. A detestat comunismul si, imediat ce a avut ocazia, a fugit din tara, traind multi ani cu frica posibilelor represiuni ale securitatii comuniste.

Ultimul sau roman Ciuma Rosie, nefinalizat inca, pe care il doreste a fi autobiografic, critica aspru comunismul. Dupa ce va fi terminat, va fi oferit cititorilor din Romania.