Carol al II-lea apartine istoriei Romaniei, asupra careia a domnit zece ani si inca intr-o perioada fasta, intr-un moment de culme al destinului national. In perspectiva a peste saizeci de ani de la disparitia sa, el ramane o personalitate fascinanta, cu merite si cu defecte. I se pot reprosa si crime, dar trebuie recunoscuta si opera sa de constructie. Nu i se poate imputa ca n-a fost roman, caci si-a iubit tara, neindoielnic, in felul sau, ca fiind a lui. Oricum, locul sau, ca al oricarui conducator al acestei tari, se cuvine a fi in cartea de istorie a romanilor, si doamna Marcou isi aduce contributia in larga masura prin lucrarea domniei sale la aceasta fireasca reasezare. – Acad. Dan Berindei

Doua portrete dificil de reconciliat — pe de o parte, printul instruit, erudit si inventiv, pe de alta, barbatul la cheremul unei femei isterice. O contradictie fundamentala intre mostenitorul tronului, atat de iubit si de asteptat in tara lui, in care se punea speranta tuturor, si barbatul indragostit nebuneste de o persoana mai mult decat comuna, evident bantuita de capricii. – Lilly Marcou