Romanul lui Gheorghe Craciun, intitulat ironic si parodic Pupa russa, este o naratiune de maturitate, beneficiind de intreaga experienta a scrisului unei intregi generatii si totodata o noutate, intrucat autorul isi asuma sarcina temerara de vorbi in numele unui personaj feminin, trimitandu-ne in acest sens la cunoscutul adagiu flaubertian „Emma Bovary sunt eu“. Pentru avizati, analogia merge mult mai departe, sugerand suprapuneri de destin si de biografie, intr-o naratiune stransa, pasionanta, cursiva, in care deseori cititorul va regasi evenimente si figuri cunoscute. Scriere programatica, un fel de sinteza tarzie a prozei optzeciste, Pupa russa, este totodata o prima tentativa reusita de a crea in limba si literatura romana un limbaj erotic, multa vreme de neimaginat aici, din cauza vigilentei in multe privinte saracitoare a cenzurii ideologice.
Descriere