Povestire sau roman scurt, aceasta ultima creatie narativa a neasemuitului Gabriel García Márquez, „cel mai mare vrajitor al Americii Latine” (Augusto Roa Basto), reia intr-o viziune aparte, surprinzatoare eterna tema a iubirii, fericit ilustrata de capodopere anterioare – romanele „Un veac de singuratate”, „Dragostea in vremea holerei”, „Despre dragoste si alti demoni” sau povestirea „Urma sangelui tau pe zapada”. Caci „Povestea tarfelor mele triste” este, asa cum marturiseste protagonistul-autor, „povestea marii mele iubiri”, o prodigioasa incursiune in tainele sentimentului erotic, pe care il traieste, pentru prima oara in viata cu adevarat, un barbat in varsta de nouazeci de ani pentru o fata de paisprezece, plasata deci la antipozii ciclului sau vital.