In deceniile opt si noua, Umberto Eco a publicat in revista L’Espresso o serie de cronici vizand o diversitate caleidoscopica de teme ale lumii contemporane. Actualul volum reprezinta, ca si Minunile Sfantului Baudolino, o selectie din articolele publicate atunci. Tonul sarcastic si ironia muscatoare fac ca tusele groase in care scriitorul italian infatiseaza o realitate sau alta sa scoata in evidenta tocmai acele detalii stanjenitoare si sacaitoare pe care, dintr-o prea mare obisnuinta, nici nu le mai bagam in seama. Ele au menirea sa-i provoace cititorului acea luciditate amara pe care nu o poti indeobste capata decat amuzandu-te copios. Cat priveste titlul cartii, el reia titlul rubricii sub care au aparut cronicile si care ne este explicat de Eco insusi: „Titlul rubricii trimite la micutele plicuri din carton cu chibrituri marca Minerva si la obiceiul de a nota pe dosul „copertei“ lor adrese, liste de cumparaturi sau, cum mi se intampla mie, notite stenografice despre tot ce-mi trece prin minte in tren, la bar, la restaurant, cand citesc un ziar, privesc o vitrina sau scotocesc prin rafturile unei librarii.“