Volumul cuprinde ultimele jurnale din seria „Radiatiilor”, consacrata de Ernst Junger celui de al doilea razboi mondial. Avem a face cu un document de anvergura al unei istorii „incarcate” si totodata cu o constructie literara eminenta a unuia din cei mai straluciti scriitori germani ai secolului XX. Dincolo de intilnirea cu un univers caleidoscopic, de o extrema bogatie, dincolo de frumusetea unor pagini inchinate lumilor animale si vegetale surprinse in esentele lor neperisabile, ca si dincolo de osatura spiritualist teologica ce sustine masa reflectiilor si a evenimentelor narate, ceea ce contribuie in mod special la interesul pentru aceste insemnari este ca ne pun fata in fata cu aspecte dramatice din istoria germana, trecute indeobste si deloc inocent sub tacere. E vorba anume de suferintele teribile prin care a trecut populatia civila, in ultimele luni ale razboiului si sub ocupatia fortelor aliate, mai ales in regiunile din rasarit, unde violenta institutionalizata de Armata Rosie a atins cote comparabile cu ororile naziste. Infatisate cu discretie, ele prilejuiesc comentarii pe seama ideii de culpa, de loaialitate, de libertate, de suferinta, de viata si de moarte. Jurnalele depun astfel marturia unei constiinte morale intransigente care nu se sfieste sa numeasca ambele capete ale ororii acelei perioade.