Padurea spanzuratilor este un roman din categoria prozei de analiza psihologica, scris de Liviu Rebreanu. Inspirat de un eveniment real, condamnarea la moarte si apoi executatia prin spanzurare a fratelui lui Liviu Rebreanu, Emil, ofiter in armata Austro-ungara, care a incercat sa dezerteze si sa ajunga in liniile romanesti. “Padurea spanzuratilor” configureaza un univers dominat de razboi, si pandit de perspectiva mortii prin spanzurare, prezentata chiar din primele scene ale romanului. Evident titlul cartii are o valoare simbolica. Personajul principal, Apostol Bologa, este un intelectual confruntat cu mai multe drame de constiinta. Identitatea sa etnica si nationala este pusa in discutie pe fondul prabusirii Imperiului Austro-ungar care inchisese intr-o celula mai multe popoare. Un personaj simbolic e locotenentul ceh Svoboda, de la care Apostol Bologa invata reteta libertatii. Formula narativa se schimba, naratorul investigheaza impactul evenimentelor in constiinta personajului.
Geneza. Romanul este inspirat dintr-o tragedie personala, fratele scriitorului, Emil, ofiter in armata austro-ungara, fusese condamnat si spanzurat pentru ca incercase sa treaca linia frontului la romani si o intamplare conjuncturala si anume aceea ca Rebreanu vazuse o fotografie care-l cutremurase, imaginea reprezentand o padure de ai carei copaci atarnau spanzurati cehi. Prozatorul marturiseste insa ca tragedia fratelui sau a fost numai un pretext literar, deoarece Apostol Bologa nu are nimic din acesta, „cel mult poate cateva trasaturi exterioare si unele momente de exaltare […], in Apostol Bologa am vrut sa sintetizeze prototipul propriei mele generatii, sovairile lui sunt sovairile noastre, ale tuturor.”