SSI a fost o institutie, conceputa si indrituita prin lege sa apere siguranta nationala, si nicidecum sa o tradeze. Daca greselile inerente intr‑un asemenea domeniu, sunt criticate atat de aspru si platite atat de scump, atunci se cuvine ca in lumina adevarului si a dreptei judecati sa‑i recunoastem cu onestitate si reusitele. Sa acordam, asadar, mai multa atentie si incredere dezvaluirilor pe care Eugen Cristescu a inteles sa le faca, nu neaparat in fata tribunalelor care l‑au judecat ori a exigentilor sai anchetatori care l‑au chinuit cu intrebari indiscrete, ci in fata „neamului sau, ca sa ramana si sa se stie“. A trudi in domeniul intelligence-ului, asa cum a facut Eugen Cristescu in intreaga sa cariera profesionala, inseamna inainte de toate de a fi interesat de apararea si securitatea acestui popor, a spatiului pe care-l ocupa ca tara, dar mai ales a valorilor si traditiilor sale. Cristescu a dovedit din plin tenacitate si temeritate in a infrunta toate riscurile unei epoci deloc linistite in care a trait. A luptat in doua razboaie mondiale. Primul s-a soldat cu o victorie: realizarea Marii Uniri national-statale, iar al doilea cu o amara infrangere, care a insemnat pierderea unei parti din teritoriul tarii. Eugen Cristescu, la fel ca si Maresalul Ion Antonescu, caruia i-a fost sfatuitor de taina prin informatiile secrete furnizate se numara printre acei invinsi care au tot dreptul sa ne priveasca de acolo, de sus, mandri ca s-au nascut romani si trecand in eternitate cu datoria implinita. Au trait, au luptat si au murit pentru Romania.