Mizeriile vietii de dascal, obtuzitatea preocuparilor meschine ale unor slujitori ai scolii, birocratismul aparatului de stat au acutizat suferinta unei personalitati care se considera straina, exilata intr-o lume neintelegatoare si de neinteles.
Anton Holban traieste cu o intensa luciditate drama existentiala, tentativa mereu ratata a comunicarii cu semenii si a intelegerii propriului eu prin toate aceste atitudini definindu-se clar ca un precursor al filozofiei si literaturii existentialiste.- Vasile Lungu