Romanul exploreaza universul afectiv al unui intelectual din burghezia italiana de la inceputul deceniului al saptelea, univers a carui metamorfoza se petrece in progresia dureroasa a unui sentiment. Arhitectul Antonio Dorigo, aproape cincuagenar, este un celibatar misogin, convins ca aspectul sau fizic il defavorizeaza. Asa, cel putin, isi explica el insusi relatiile exclusive cu prostituate, relatii cultivate, din ipocrizie de casta, in apartamentul unei proxenete, deghizata ea insasi in patroana de boutique. In aceasta ambianta de ambiguitate si promiscuitate camuflata, Antonio Dorigo o cunoaste pe Laide, o balerina adolescenta din corpul de balet al teatrului Scala, prostituata care, inca de la inceputul unei relatii venale, ii suscita un interes a carui desfasurare atinge dimensiunea unei iubiri obsesive. Dependenta afectiva si carnala a barbatului fata de tinara femeie fara scrupule si un intristator vid afectiv se transforma intr-o servitute umilitoare. Romanul unei devastatoare iubiri absurde, scrierea lui Buzzati e, deopotriva, prin atmosfera si sugestii multiple, o posibila transpunere literara a unui film de Federico Fellini, o „dolce vita” tratata in tonuri mai severe, mai putin extravaganta, dar cu o mai vasta perspectiva sufleteasca.