„Omul este de esenţă divină.”
„Omul este o stea înlănţuită în trup.”
Aceste afirmaţii ascund în ele adevăruri măreţe care ne pot încânta, dar mai ales care ne obligă. Omul are datoria de a se cunoaşte pe sine însuşi, în acest fel cunoscând originea sa spirituală şi implicit originea spirituală a tuturor lucrurilor. În eforturile sale în acest sens, pe drumul desăvârşirii sale, el trebuie să ajungă la un înalt grad de cunoaştere; şi această cunoaştere trebuie să o obţină prin orice mijloace. Adagiul socratic „Cunoaşte-te pe tine însuţi!” îi oferă o cheie, o idee pentru a-şi realiza acest scop.
Căile prin care poate să obţină Cunoaşterea sunt multe, sunt diverse, dar toate sunt asemenea unor spiţe ale aceleiaşi roţi, toate duc spre centrul roţii, care este cunoaşterea de sine, condiţie a Cunoaşterii universale.
Una din aceste căi este numerologia ca ştiinţă mentală. Ea este vibraţia în stare pură. Pe ea se grefează, asemenea undei purtătoare din radio, chiar dacă nu în mod evident, majoritatea celorlalte căi de autocunoaştere, este suportul lor. Putem spune că este mai subtilă decât astrologia sau alte ştiinţe divinatorii, dar chiar acest lucru o face să fie mai greu accesibilă. Este asemenea codurilor nevăzute din spatele interfeţei  grafice  a  programelor pentru  calculator.