Volumul reuneste trei proze celebre ale lui Max Frisch: Montauk, Omul apare in Holocen si Barba-Albastra. Rememorarea unui weekend din mai 1974 petrecut la Montauk, in Long Island, in compania unei tinere new-yorkeze, se transforma intr-un caleidoscop al amintirilor, cu atit mai bogat si mai emotionant cu cit fragmentele de viata se intrepatrund, se juxtapun, se unesc intr-o compozitie extrem de precisa in alunecarile ei din trecut in prezent, dinspre „eu” spre „el” si invers. Apar aici, numite pe numele lor adevarate, personaje si locuri-cheie din viata autorului: colegii de scoala, cum ar fi misteriosul prieten W., primele iubiri, prima sotie, Constanze Gertrud von Meyenburg, dar mai ales legendara Ingeborg Bachmann, alaturi de care Frisch a trait in perioada 1958-1963, si Marianne Oellers, cea care avea sa devina a doua sotie a autorului, apoi locuri precum New York, Berlin, Berzona, Roma…
„Despre ce povesteste Max Frisch? Despre dragoste, asadar despre vremelnicie; despre moarte, asadar despre spaima de moarte… El moralizeaza fara a tine predici si critica fara a face propaganda… Si astfel autorul a devenit unul dintre clasicii literaturii de limba germana de astazi.” (Marcel Reich-Ranicki)