Batrinul scriitor de SF‑uri necunoscute, Kilgore Trout, unul dintre personajele favorite ale lui Vonnegut si „eminenta cenusie” a romanuluiMicul dejun al campionilor sau La revedere, trista zi de luni(1973), descopera ingrozit ca un vinzator de masini din Vestul Mijlociu, Dwayne Hoover, ia fictiunile sale drept realitate. Cuprins de dementa, acesta din urma incepe sa creada ca toti oamenii din jurul sau sint roboti inventati cu unicul scop de a‑i sustine lui existenta, de a‑l mira sau soca, de a scoate de la el mereu alte insiruiri de cuvinte sau reactii. In viziunea lui Hoover, el este singura fiinta de pe planeta care dispune de liber-arbitru, iar restul lumii pare o gluma proasta. Fireste, nu asta intentionase Kilgore Trout cu povestile lui trasnite, dar pentru Vonnegut acesta este pretextul pentru a explora propriile subiecte de interes – de la razboi, sex, rasism si iubire la succes, politica si poluare(pe scurt, lucrurile care chiar conteaza) – intr‑o satira vicleana si periculos de amuzanta, care incearca sa ne aduca aminte ca sintem in stare sa vedem si adevarul.

„Micul dejun al campioniloreste o carte fantastica: scoate la iveala ca pe banda toate nemultumirile legate de America si le face sa para proaspete, amuzante, socante, pline de ura sau adorabile.”(The New York Times) „Vonnegut este, doctorul Caligari si Flash Gordon, amestecati laolalta intr-un singur scriitor – un savant dement, caraghios, dar de o inalta tinuta etica.”(Time)