Acest roman, abundent în lungi dialoguri de idei şi comentarii, cât şi în magnifice descrieri ale Alpilor francezi, reprezintă contradictoriul program politic al autorului, program menit, după a sa convingere, să asaneze societatea franceză. Purtătorul său de cuvânt este doctorul Benassis, misteriosul personaj care face din medicină apostolat şi visează să limiteze lăcomia burgheziei cu ajutorul moralei, care visează o Franţă utopică, a belşugului general şi a armoniei de clasă – şi încearcă să se convingă singur că acest program e realizabil.

Scris cu pasiune, în toiul unei crize morale provocate de o dragoste nefericită şi de un insucces politic, Medicul de ţară ne înfăţişează propria fizionomie morală a autorului, propriile sale convingeri, izbitor de confuze, idealul său utopic.

Şi totuşi, adevărul realităţii răzbate în paginile Medicului! Sub condeiul lui Balzac – legitimistul, partizanul societăţii înalte condamnate la pieire, apologistul ordinii de stat şi al ierarhiilor sociale, al bisericii şi al monarhiei – realismul triumfă.

Cu vigoare, cu sarcasm, Balzac înfierează răul fundamental al societăţii franceze: «a consuma fără a produce nimic înseamnă, pur şi simplu, un furt social»; denunţă «ideile religioase care au degenerat în superstiţie»; observă că «dacă oamenii au luptat atât de mult pentru religie, înseamnă că Dumnezeu a construit o lume foarte şubredă»