Cornel Constantin Ciomazga este un miracol. Omul a inceput sa-si castige existenta ca muncitor si a ajuns un redutabil ziarist la „Zig-Zag” si „Tinerama” in epocile de glorie ale acestor publicatii, iar apoi a condus primul post particular de radio din Romania, „Fun Radio” si intre 1992 si 1996, „Radio Tinerama”. A devenit presedinte al Asociatiei Jurnalistilor Europeni, filiala Romania si profesor la Scoala Superioara de Jurnalistica. A fost distins cu mai multe premii, inclusiv internationale. In culmea gloriei a parasit, pe neasteptate, gazetaria. S-a retras la Mananstirea Sitaru, unde a conceput „Lucrarea”. Atunci cand s-a despartit de lumea noastra pentru a se indrepta catre singuratate si Dumnezeu, am crezut ca bunul meu prieten a innebunit. In realitate, am avut privilegiul de a asista la o veritabila minune. Sub lovitura napraznica a unui fapt de presa, Cornel Ciomazga s-a destructurat si apoi s-a restructurat. A dobandit o alta constiinta. Ce s-a intamplat? In 1992, TVR a prezentat un caz care a trecut aproape neobservat printre nenumaratele evenimente care marcau atunci, viata noastra cotidiana. S-a numit „Cazul Iohanna”. O fata care a fost ascunsa intr-un grajd de catre propria ei mama si tinuta ostatica acolo, la cativa metri adancime, 26 de ani. Personajul lui Ciomazga inainte canta la vioara, apoi ani de zile Iohanna a fost tratata in strainatate, pana cand s-a reusit recuperarea memoriei ei, distrusa in proportie de 80%. In final ea ajunge intr-o manastire din Romania. SORIN ROSCA STANESCU